RIL admis. Decizia ICCJ nr. 3/2011

In M. Of. nr. 350 din 19 mai 2011 a fost publicata Decizia nr. 3/2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursul in interesul legii, prin care s-a admis recursurile in interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Galati si de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Din cuprins:

    Completul competent sa judece recursul in interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 2/2011 este legal constituit conform dispozitiilor art. 330^6 alin. 2 din Codul de procedura civila, modificat si completat prin Legea nr. 202/2010, si ale art. 27^2 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, modificat si completat prin Hotararea Colegiului de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 24/2010.

    Sedinta completului este prezidata de doamna judecator dr. Rodica Aida Popa, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

    Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de doamna procuror general adjunct Gabriela Scutea.

    La sedinta de judecata participa prim-magistratul-asistent al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, doamna Aneta Ionescu, desemnata in conformitate cu dispozitiile art. 27^3 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, modificat si completat prin Hotararea Colegiului de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 24/2010.

    Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursul in interesul legii a luat in examinare recursul in interesul legii formulat de Colegiul de Conducere al Curtii de Apel Galati si de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie privind aplicarea dispozitiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din invatamant, referitor la pretentiile formulate de aceasta categorie de personal, avand ca obiect plata diferentelor dintre drepturile salariale incasate si cele cuvenite in baza acestui act normativ, incepand cu data de 1 octombrie 2008, actualizate in functie de coeficientul de inflatie pana la data efectiva a platii.

    Prim-magistratul-asistent Aneta Ionescu refera cu privire la obiectul recursului in interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 2/2011, aflat pe rolul completului de judecata, precum si cu privire la faptul ca, la data de 4 aprilie 2011, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin reprezentant, a depus la dosarul cauzei “Precizari asupra recursului in interesul legii”, insotite de 5 hotarari judecatoresti identificate dupa sesizarea instantei supreme, si o cerere prin care a solicitat, in principal, amanarea cauzei pentru ca Inalta Curte de Casatie si Justitie sa pronunte o decizie intemeiata pe un examen jurisprudential complet si actual iar, in subsidiar, amanarea pronuntarii, pentru aceleasi motive.

    Presedintele completului, doamna judecator Rodica Aida Popa, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a acordat cuvantul reprezentantului procurorului general, doamna procuror general adjunct Gabriela Scutea, pentru sustinerea cererii de amanare si a materialului intocmit in acest scop.

    Doamna procuror general adjunct Gabriela Scutea a sustinut, in esenta, ca procurorul general a solicitat amanarea cauzei, avand in vedere evolutia jurisprudentei instantelor nationale in materie, concurent cu jurisprudenta Curtii Constitutionale, careia, prin solutiile jurisprudentiale diferite, instantele de judecata continua sa ii dea noi orientari, diferite de cele prezentate in recursul in interesul legii, astfel cum rezulta din hotararile judecatoresti anexate. S-a subliniat ca solutionarea problemei de drept cu care instanta suprema este investita presupune lamurirea intinderii in timp a efectelor deciziilor succesive ale Curtii Constitutionale indicate cu privire la cauzele aflate pe rolul instantelor, fiind imperios necesara o extindere a analizei jurisprudentei relevate, dar si sondarea jurisprudentei, care nu a fost examinata, pentru ca in mod rezonabil sa poata fi cunoscuta de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie practica judiciara recenta. De asemenea, doamna procuror general adjunct a aratat ca examenul jurisprudential efectuat dupa sesizarea instantei supreme a identificat orientari care nu fac distinctie relativ la momentul anterior intrarii in vigoare a dispozitiilor Legii-cadru nr. 330/2009 si dupa intrarea in vigoare a legii evocate, fiind incalcate astfel dispozitiile acestei legi. In concluzie, doamna procuror general adjunct a solicitat, in principal, amanarea cauzei si, in subsidiar, amanarea pronuntarii pentru motivele expuse.

    Deliberand, completul de judecata, cu majoritate de voturi, a respins cererea de amanare a cauzei, avand in vedere ca precizarile aduse de procurorul general tind la o extindere a recursului in interesul legii asupra unor chestiuni cu care Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a fost sesizata prin memoriul initial si a dispus reluarea dezbaterilor in fond a cauzei.

    Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, revenit la dezbateri, a sustinut recursul in interesul legii, astfel cum a fost formulat in scris, si a solicitat admiterea recursului, sa se constate jurisprudenta neunitara in aplicarea dispozitiilor Legii nr. 221/2008, aratand ca opinia procurorului general este in sensul opiniei majoritare conform careia pretentiile reclamantilor sunt intemeiate, iar paratii au fost obligati la plata diferentelor salariale cuvenite potrivit Ordonantei Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobata cu modificari prin Legea nr. 221/2008, si drepturile salariale efectiv incasate, cu incepere de la 1 octombrie 2008 si pana la data de 31 decembrie 2009.

    Presedintele completului, doamna judecator Rodica Aida Popa, a declarat dezbaterile inchise, iar completul de judecata a ramas in pronuntare asupra recursului in interesul legii.

    INALTA CURTE,

deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:

    1. Problema de drept ce a generat practica neunitara

    Prin recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Galati si de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a aratat ca in practica judiciara nu exista un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispozitiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din invatamant, referitor la pretentiile formulate de aceasta categorie de personal, avand ca obiect plata diferentelor dintre drepturile salariale incasate si cele cuvenite in baza acestui act normativ, incepand cu data de 1 octombrie 2008, actualizate in functie de coeficientul de inflatie pana la data efectiva a platii, divergenta de practica fiind creata de efectele deciziei Curtii Constitutionale prin care se constata neconstitutionalitatea unei dispozitii legale sau a unui act normativ in intregul lui cu privire la actul normativ abrogat.

    2. Examenul jurisprudential

    La data de 13 mai 2010, Colegiul de conducere al Curtii de Apel Galati a hotarat sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie pentru a se pronunta asupra problemei de drept ce a generat existenta unei practici neunitare cu privire la modalitatea de interpretare si aplicare a dispozitiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din invatamant.

    Sesizarea formulata de Colegiul de conducere al Curtii de Apei Galati a fost inaintata de presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie pentru a se verifica existenta unei practici neunitare la nivelul tarii.

    In urma verificarilor efectuate, la data de 26 ianuarie 2011, prin Adresa nr. 952/C/4043/III-5/2010, procurorul general a formulat recurs in interesul legii, constatand ca in practica judiciara nu exista un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispozitiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din invatamant, referitor la pretentiile formulate de aceasta categorie de personal, avand ca obiect plata diferentelor dintre drepturile salariale incasate si cele cuvenite in baza acestui act normativ, incepand cu data de 1 octombrie 2008, actualizate in functie de coeficientul de inflatie pana la data efectiva a platii.

    3. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti

    3.1. Intr-o opinie majoritara s-a apreciat ca pretentiile reclamantilor sunt intemeiate, paratii fiind obligati la plata diferentelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit Ordonantei Guvernului nr. 15/2008, aprobata cu modificari prin Legea nr. 221/2008, si drepturile salariale efectiv incasate, cu incepere de la 1 octombrie 2008 si pana la data de 31 decembrie 2009.

    Aceste instante au considerat ca efectele deciziilor pronuntate de Curtea Constitutionala prin care s-a constatat neconstitutionalitatea diminuarii dreptului salarial se traduc prin neaplicarea dispozitiilor ordonantelor de urgenta prin care s-au dispus aceste diminuari, deoarece prevederile legii declarate neconstitutionale nu mai pot fi aplicate.

    3.2. Intr-o a doua opinie, instantele au admis actiunea reclamantilor numai pentru perioada 1 octombrie 2008 – 31 martie 2009, cu motivarea ca dispozitiile ordonantelor de urgenta ale Guvernului nr. 31/2009 si nr. 41/2009 nu au fost declarate neconstitutionale, ele producandu-si efectele pana in momentul in care au fost abrogate.

    3.3. Intr-o a treia opinie s-a considerat ca pretentiile formulate nu sunt intemeiate, deoarece modificarile aduse Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 prin Legea nr. 221/2008 au fost abrogate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 136/2008, iar declararea neconstitutionalitatii acestei ordonante de urgenta nu este de natura sa repuna in vigoare texte abrogate expres.

    3.4. Intr-o a patra opinie, pretentiile reclamantilor au fost respinse pentru perioada 1 octombrie 2008 – 2 decembrie 2008 si admise pentru perioadele ulterioare, motivat de faptul ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 136/2008 a fost declarata neconstitutionala prin Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008 a Curtii Constitutionale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 804 din 2 decembrie 2008, ordonanta producandu-si efectele in perioada 1 octombrie 2008 – 2 decembrie 2008.

    4. Opinia procurorului general

    Procurorul general a opinat in sensul ca au facut o corecta interpretare si aplicare a legii instantele care au apreciat ca intemeiate pretentiile reclamantilor si au obligat paratii la plata diferentelor de drepturi salariale cu incepere de la 1 octombrie 2008 si pana la data de 31 decembrie 2009.

    In esenta, punctul de vedere exprimat de procurorul general se intemeiaza pe ideea ca modificarile aduse prin ordonantele de urgenta ulterioare Ordonantei Guvernului nr. 15/2008, aprobata cu modificari prin Legea nr. 221/2008, devin lipsite de eficienta juridica in virtutea caracterului obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale.

    5. Raportul asupra recursului in interesul legii

    Judecatorii raportori, prin raportul comun intocmit in cauza, au apreciat, ca si procurorul general, ca prima orientare jurisprudentiala este in acord cu litera si spiritul legii, proiectul solutiei fiind exprimat in acest sens.

    6. Inalta Curte

    Prin Ordonanta Guvernului nr. 15/2008, aprobata si modificata prin Legea nr. 221/2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru personalul de invatamant a fost stabilita la 400,00 lei.

    Aceasta valoare a fost diminuata prin ordonante de urgenta succesive care au fost apoi declarate neconstitutionale prin decizii ale Curtii Constitutionale.

    Hotararile analizate si care au determinat promovarea prezentului recurs in interesul legii au fost pronuntate in perioada noiembrie 2009 – ianuarie 2010, dupa ce ordonantele de urgenta prin care s-au modificat dispozitii din Ordonanta Guvernului nr. 15/2008 au fost declarate neconstitutionale.

    Prin hotararile pronuntate instantele de judecata au trebuit sa statueze cu privire la efectele deciziei pronuntate de Curtea Constitutionala prin care s-a constatat ca fiind neconstitutional un text dintr-un act normativ sau actul normativ in intregul sau prin care s-a abrogat o dispozitie legala asupra dispozitiei legale abrogate.

    Potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, deciziile Curtii Constitutionale prin care se constata neconstitutionalitatea unei legi aflate in vigoare sunt definitive si obligatorii, iar potrivit alin. (3) al aceluiasi articol, dispozitiile din legile in vigoare constatate neconstitutionale isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale, daca in acest interval de timp Parlamentul sau Guvernul nu pune de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile declarate neconstitutionale sunt suspendate de drept.

    Aceleasi reglementari se regasesc si in art. 147 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata.

    Fata de aceste reglementari, in cazul in care legiuitorul nu actioneaza in termenul impus de textele de lege indicate, dispozitiile declarate neconstitutionale inceteaza sa produca efecte juridice. Prin Decizia nr. 62/2007, Curtea Constitutionala a inlaturat orice dubii cu privire la efectele declararii neconstitutionalitatii unei dispozitii de abrogare, stabilind ca, in cazul constatarii neconstitutionalitatii lor, acestea isi inceteaza efectele juridice in conditiile prevazute de art. 147 alin. (1) din Constitutie, iar prevederile legale care au format obiectul abrogarii continua sa produca efecte juridice.

    Aceasta interpretare data de Curtea Constitutionala insesi efectelor unei decizii prin care s-a declarat neconstitutional un text de abrogare face ca hotararile instantelor interne prin care a fost respinsa cererea reclamantilor, cu motivarea ca decizia Curtii Constitutionale nu poate activa un text abrogat, sa fie total lipsite de temei legal.

    Particularitatea problemei pusa in discutie prin recursul in interesul legii consta in faptul ca un act normativ a fost in mod repetat modificat si chiar abrogat prin ordonante de urgenta care au fost apoi declarate neconstitutionale.

    In aceste conditii, se pune intrebarea in ce limite actioneaza efectul ex nunc al deciziilor Curtii Constitutionale si cum se conciliaza acesta cu faptul ca pentru scurte perioade ordonantele de urgenta declarate neconstitutionale au produs efecte.

    Unele instante, asa cum s-a aratat, au exprimat punctul de vedere in sensul ca pe perioada dintre intrarea in vigoare a ordonantei si pana la declararea ei ca neconstitutionala aceasta trebuie sa isi produca efectele, deoarece se bucura de prezumtia de neconstitutionalitate.

    Curtea Constitutionala, insa, a avut o alta abordare, iar in Decizia nr. 124 din 9 februarie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 272 din 27 aprilie 2010, a reamintit considerentele de principiu din Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009, unde a retinut ca “nici modificarea sau completarea dispozitiei legale criticate de catre legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstitutionalitatea constatata de catre Curtea Constitutionala, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de acelasi viciu de neconstitutionalitate in masura in care confirma solutia legislativa declarata neconstitutionala”.

    Mai mult decat atat, prin Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 531 din 31 iulie 2009, Curtea Constitutionala a afirmat ca “ar fi discriminatoriu ca numai unele prevederi dintr-o ordonanta de urgenta sa se aplice si sa isi produca efectele pentru perioada de pana la 30 aprilie 2009 si celelalte care vizeaza perioada de dupa 1 mai 2009 sa fie neconstitutionale si sa isi inceteze aplicabilitatea, prin efectul unei decizii de admitere”.

    Aceasta analiza a fost facuta de Curtea Constitutionala in conditiile in care a constatat neconstitutionalitatea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 151/2008, desi unele dispozitii din ordonanta si-au incetat efectele, fiind norme cu aplicare limitata in timp.

    Or, potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii, ceea ce inseamna ca ele trebuie aplicate intocmai, nu numai in ceea ce priveste dispozitivul deciziei, dar si considerentele care il expliciteaza.

    Prin urmare, instantele, chemate sa transeze asupra cererilor reclamantilor dupa ce Curtea Constitutionala s-a pronuntat la modul aratat asupra neconstitutionalitatii ordonantelor de urgenta succesive de modificare a Ordonantei Guvernului nr. 15/2008, erau obligate sa se conformeze deciziilor Curtii Constitutionale si sa nu dea eficienta actelor normative declarate neconstitutionale.

    De aceea, sunt lipsite de suport legal si hotararile instantelor de judecata prin care s-a dat eficienta, pe o anumita perioada, actelor normative declarate neconstitutionale.

    Daca aplicarea unui act normativ in perioada dintre intrarea sa in vigoare si declararea neconstitutionalitatii isi gaseste ratiunea in prezumtia de constitutionalitate, aceasta ratiune nu mai exista dupa ce actul normativ a fost declarat neconstitutional, iar prezumtia de constitutionalitate a fost rasturnata.

    Aceasta cu atat mai mult cu cat, ca in multe dintre cauzele in care s-au pronuntat hotararile analizate, cererea de chemare in judecata a fost introdusa dupa declararea neconstitutionalitatii uneia din ordonantele de urgenta de modificare a Ordonantei Guvernului nr. 15/2008, iar hotararile (in toate cauzele) au fost pronuntate dupa interventia Curtii Constitutionale.

    Numai in aceasta maniera se pot concilia efectul obligatoriu al deciziei Curtii Constitutionale cu efectul ex nunc al acesteia.

    Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 330^7 cu referire la art. 329 din Codul de procedura civila, astfel cum a fost modificat si completat prin Legea nr. 202/2010,

    INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

    In numele legii

    DECIDE:

    Admite recursurile in interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Galati si de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si, in consecinta:

    Ca efect al deciziilor Curtii Constitutionale prin care au fost declarate neconstitutionale ordonantele de urgenta ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 si nr. 1/2009, dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobata si modificata prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferenta dintre drepturile salariale cuvenite functiilor didactice potrivit acestui act normativ si drepturile salariale efectiv incasate, cu incepere de la 1 octombrie 2008 si pana la data de 31 decembrie 2009.

    Obligatorie, potrivit art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedura civila.

    Pronuntata, in sedinta publica, astazi, 4 aprilie 2011.

Articole din aceeasi categorie:

  1. RIL admis. Decizia ICCJ nr. 5/2011
  2. RIL admis. Decizia ICCJ nr. 4/2011
  3. RIL respins. Decizia ICCJ nr. 1/2011

Citeste articolul integral pe Curierul fiscal.