In Monitorul Oficial nr. 85/2011 s-a publicat hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 14 septembrie 2010, in cauza Chis c. Romania, in care reclamantul a invocat incalcarea art. 6 parag. 1 din Conventie privind dreptul la judecarea in mod echitabil si intr-un termen rezonabil.
IN FAPT, Curtea a retinut urmatoarele:
Reclamantul s-a nascut in anul 1953 si locuieste in Bucuresti.
Reclamantul a lucrat ca sef al directiei de catering a companiei TAROM (Compania de Transport Aerian Roman), o companie detinuta de stat. In anul 1990, printr-o hotarare de Guvern, ramura de catering a companiei TAROM s-a transformat intr-o noua companie, CASROM. In anul 1998, CASROM a fuzionat prin absorbtie in compania COMCHIM, o companie privata. In anul 2004, acea companie si-a schimbat denumirea in ROMAQUA.
A. Actiuni impotriva TAROM/CASROM
La data de 8 februarie 1990, reclamantul a fost concediat.
El a contestat aceasta decizie si, la data de 9 noiembrie 1992, Judecatoria Sectorului Agricol Ilfov a obligat CASROM sa il reintegreze in munca pe reclamant in functia detinuta anterior sau intr-o alta functie echivalenta, iar TAROM sa ii plateasca 154.043 lei romanesti (ROL) ca salarii datorate pentru perioada februarie 1990 — septembrie 1992, precum si sa ii plateasca salariul pana la reincadrarea sa efectiva. Hotararea a ramas definitiva la data de 28 mai 1993.
1. Actiunile in executare silita impotriva TAROM
La data de 6 iunie 1996, reclamantul a introdus o actiune impotriva TAROM si CASROM pentru plata salariului pana la reincadrarea sa efectiva si pentru actualizarea sumei de 154.043 ROL cu rata inflatiei. La data de 3 februarie 2005, Curtea de Apel Bucuresti, printr-o decizie definitiva, a dispus ca TAROM sa ii plateasca reclamantului suma actualizata cu rata inflatiei.
La data de 26 aprilie 2007, Tribunalul Bucuresti a respins actiunea formulata de reclamant pentru plata salariului si a drepturilor conexe incepand din anul 1999, retinand lipsa calitatii procesuale pasive a TAROM. Instanta a apreciat ca reclamantul ar fi trebuit sa actioneze in justitie COMCHIM/ROMAQUA.
Aceasta sentinta a ramas definitiva.
2. Actiunile in executare silita impotriva CASROM/COMCHIM/ROMAQUA
a) Actiunea pentru daune cominatorii
La data de 13 martie 1995, reclamantul a introdus actiune pentru daune cominatorii impotriva CASROM pentru neexecutarea Sentintei din 9 noiembrie 1992.
La data de 20 decembrie 2000, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a dispus ca debitorul sa plateasca suma de 54.627.890 ROL, din care 10.467.750 ROL reprezentau daune cominatorii pentru perioada 14 decembrie 1998 — 15 noiembrie 1999, iar suma de 44.160.140 ROL reprezenta actualizarea daunelor stabilite la data de 11 ianuarie 1999. La data de 26 aprilie 2001, Tribunalul Bucuresti a anulat apelul debitorului ca netimbrat.
La data de 21 mai 2001, ROMAQUA a platit suma respectiva.
b) Actiunea pentru daune morale
La data de 22 octombrie 1999, Tribunalul Bucuresti a obligat COMCHIM sa ii plateasca reclamantului 200.000.000 ROL, cu titlu de daune morale pentru refuzul de a respecta hotararile judecatoresti.
La data de 3 septembrie 2002, COMCHIM i-a platit reclamantului suma de 395.900.000 ROL, reprezentand suma de mai sus actualizata.
Cu toate acestea, la data de 17 decembrie 2002, Curtea Suprema de Justitie a casat hotararile anterioare, si a trimis cauza la tribunal spre rejudecare.
Dupa rejudecare, la data de 24 noiembrie 2003, Tribunalul Bucuresti a respins actiunea, motivand ca debitorul se aflase in imposibilitatea obiectiva de a respecta obligatia de a-l reincadra pe reclamant, din cauza reorganizarii societatii.
La data de 1 septembrie 2004, ROMAQUA a platit 500.000.000 ROL.
3. Actiunea in despagubire pentru durata procedurilor legate de concedierea sa, introdusa impotriva Ministerului Justitiei
La data de 8 august 2002, reclamantul a introdus o actiune impotriva Ministerului Justitiei, cerand daune materiale si morale pentru durata procedurilor legate de concedierea sa. La data de 4 noiembrie 2002, Tribunalul Bucuresti i-a respins actiunea, considerand ca Ministerul Justitiei nu avea calitate procesuala pasiva. Aceasta hotarare a ramas definitiva la data de 18 martie 2004.
4. Executarea
La data de 11 iunie 1993, CASROM a invocat imposibilitatea de a-l reincadra pe reclamant pe un post corespunzator calificarii sale si i-a oferit postul de paznic de noapte, pe care acesta l-a refuzat.
La data de 6 iunie 1995, TAROM a platit suma de 154.043 ROL, cu titlu de drepturi salariale pentru perioada februarie 1990 — septembrie 1992, asa cum se dispunea prin Sentinta din data de 9 noiembrie 1992, precum si suma de 217.563 ROL, cu titlu de drepturi salariale pana la data de 30 iunie 1993.
La data de 17 martie 1999, COMCHIM l-a reintegrat in munca pe reclamant.
La data de 12 noiembrie 2004, TAROM a platit suma de 4.235.986.868 ROL, cu titlu de salarii datorate si actualizate.
B. Actiunea impotriva Garzii Financiare
In anul 1991 si, ulterior, in anul 1992, reclamantul a castigat doua concursuri pentru un post in cadrul Garzii Financiare. In urma refuzului institutiei de a-l angaja, reclamantul a introdus actiune in justitie.
La data de 14 decembrie 1995, Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a dispus ca Garda Financiara sa il angajeze pe reclamant incepand cu data de 20 octombrie 1992 si sa ii plateasca 2.000.000 ROL cu titlu de despagubiri si 100.000 ROL cheltuieli de judecata. Aceasta sentinta a ramas definitiva la data de 30 mai 1997.
La data de 16 iunie 2008, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti i-a respins cererea de a fi angajat ca res judicata. De asemenea, aceasta a retinut ca dreptul sau de a cere executarea silita a sentintei respective se prescrisese.
IN DREPT, Curtea a retinut urmatoarele:
I. Pretinsa incalcare a art. 6 § 1 din Conventie
Reclamantul s-a plans de faptul ca sentintele din 9 noiembrie 1992 si 14 decembrie 1995 nu au fost executate integral si in timp util si ca astfel i-au fost incalcate drepturile garantate de art. 6 § 1 din Conventie, care, in partea sa relevanta, prevede urmatoarele:
“Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil […] si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta […] care va hotari […] asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil […].”
A. Asupra admisibilitatii
Curtea constata ca acest capat de cerere nu este vadit neintemeiat in sensul art. 35 § 3 din Conventie. In plus, constata ca acesta nu este lovit de nici un alt motiv de inadmisibilitate.
Prin urmare, el trebuie declarat admisibil.
B. Asupra fondului
Guvernul considera ca Sentinta din data de 9 noiembrie 1992 a fost executata integral. In ceea ce priveste actiunea reclamantului impotriva Garzii Financiare, Guvernul sustine ca in perioada 1991—2004 aceasta institutie nu avea personalitate juridica si ca angajarile din cadrul ei se faceau prin ordin al ministrului. De asemenea, Guvernul afirma ca actiunea reclamantului in obligatia de a face impotriva Garzii Financiare este inca pendinte si concluzioneaza ca nu exista niciun temei legal pentru executarea silita a Sentintei din 14 decembrie 1995.
Curtea observa in cauza de fata ca, prin Sentinta din data de 9 noiembrie 1992, Judecatoria Sectorului Agricol Ilfov a dispus ca doua companii detinute de stat sa il reincadreze pe reclamant in postul sau anterior sau intr-un post echivalent si sa ii plateasca acestuia salariul. Aceasta sentinta a ramas definitiva la data de 28 mai 1993. Reclamantul a fost reincadrat la data de 17 martie 1999. Salariile aferente i-au fost platite la 6 iunie 1995, 12 noiembrie 2004 si 20 iunie 2005. Guvernul nu a indicat nicio circumstanta care sa poata justifica intarzierea executarii. Curtea considera inacceptabil ca o hotarare judecatoreasca pronuntata impotriva unor companii detinute de stat sa nu fie respectata o perioada atat de lunga de timp.
Curtea mai observa faptul ca, prin Sentinta din data de 14 decembrie 1995, Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a dispus ca o institutie publica sa il angajeze pe reclamant incepand cu data de 20 octombrie 1992 si sa ii plateasca despagubiri. Desi autoritatile aveau obligatia de a executa hotararile judecatoresti, Sentinta din data de 14 decembrie 1995 ramane inca neexecutata. Cu toate acestea, aceasta sentinta este in continuare valabila, intrucat nu s-au instituit proceduri conform legii romane pentru modificarea sau anularea ei in fata instantelor interne. In afara de executare, numai printr-o astfel de anulare sau inlocuire cu o obligatie echivalenta de catre instante ar inceta o situatie continua de neexecutare (vezi Sabin Popescu impotriva Romaniei, nr. 48.102/99, § 54, 2 martie 2004).
Curtea a constatat adeseori incalcari ale art. 6 § 1 din Conventie in cauze similare cu cea de fata (vezi, printre altele, Sacaleanu impotriva Romaniei, nr. 73.970/01, 6 septembrie 2005; Strungariu impotriva Romaniei, nr. 23.878/02, 29 septembrie 2005, si Miclici impotriva Romaniei, nr. 23.657/03, 20 decembrie 2007).
Tinand cont de toate elementele aflate in posesia sa, Curtea constata ca Guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument care sa o poata determina sa ajunga la o alta concluzie in cauza de fata. Autoritatile nu au depus toate eforturile necesare pentru a executa integral si in timp util hotararile pronuntate in favoarea reclamantului. Prin urmare, a avut loc incalcarea art. 6 § 1 din Conventie.
II. Asupra celorlalte pretinse incalcari ale Conventiei
Reclamantul se plange, in temeiul art. 6 § 1, de faptul ca unele solutii ale instantelor au fost inechitabile, ca instantele interne nu au apreciat corect faptele si au interpretat gresit dreptul intern.
De asemenea, reclamantul considera ca prelungirea excesiva a diferitelor proceduri i-a incalcat drepturile prevazute de art. 8 si sustine ca Garda Financiara i-a incalcat libertatea de exprimare. Reclamantul mai considera ca solutia actiunii sale impotriva Ministerului Justitiei este o incalcare a dreptului sau la un recurs efectiv prevazut de art. 13.
Reclamantul invoca legislatia interna si cateva alte conventii internationale cu privire la pretinsa incalcare a dreptului sau la munca.
Dupa ce a analizat cu atentie afirmatiile reclamantului in lumina tuturor elementelor aflate in posesia sa, Curtea, in masura in care problemele cu care a fost sesizata intra in competenta sa, nu distinge nicio urma de incalcare a drepturilor si libertatilor garantate de Conventie.
Rezulta ca aceasta parte a cererii trebuie declarata inadmisibila, ca vadit neintemeiata, in aplicarea art. 35 §§ 3 si 4 din Conventie.
III. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie
Conform art. 41 din Conventie:
“Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila.”
A. Prejudiciu
Reclamantul a cerut angajarea la Garda Financiara. Cu privire la daunele materiale, acesta a solicitat urmatoarele sume:
– 310.463 euro (EUR) pentru neexecutarea Sentintei din 14 decembrie 1995, reprezentand valoarea actualizata a sumei de 2.000.000 lei vechi romanesti, dispusa in sentinta respectiva si salariul incepand de la data de 1 noiembrie 1992, pe baza unui salariu lunar de 1.500 EUR, pe care sustine ca il castiga o persoana angajata la Garda Financiara;
– 42.807 EUR reprezentand crestere de salariu datorata de TAROM;
– 67.707 EUR reprezentand contributii de asigurari sociale;
– 134.070 EUR pentru castigul nerealizat sau orice alt beneficiu, pe baza dobanzii stabilite de Banca Nationala a Romaniei;
– 29.386 EUR reprezentand diferenta de daune cominatorii datorate de CASROM/COMCHIM/ROMAQUA.
De asemenea, reclamantul a solicitat suma de 150.000 EUR cu titlu de daune morale.
B. Cheltuieli de judecata
Reclamantul a solicitat si suma de 5.825 EUR pentru cheltuielile de judecata, defalcate dupa cum urmeaza: 2.873 EUR pentru onorarii avocatiale in procedurile interne, 925 EUR pentru rapoartele de expertiza, 236 EUR pentru materiale juridice de studiu individual, 744 EUR pentru amenzile judiciare pe care a fost obligat sa le plateasca pentru cererile sale de recuzare a judecatorilor, 347 EUR pentru traduceri si 700 EUR pentru taxe postale. A furnizat facturi si copia contractelor de asistenta juridica.
C. Dobanzi moratorii
Curtea considera potrivit ca rata dobanzii moratorii sa se bazeze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu 3 puncte procentuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
In unanimitate,
CURTEA
1. declara cererea admisibila in ceea ce priveste capatul de cerere intemeiat pe art. 6 § 1 din Conventie referitor la executarea hotararilor judecatoresti definitive si inadmisibila in rest;
2. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 6 § 1 din Conventie;
3. hotaraste:
a) ca statul parat sa asigure, prin mijloace adecvate, in cel mult 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, conform art. 44 § 2 din Conventie, executarea Sentintei din 14 decembrie 1995 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti;
b) ca statul parat sa ii plateasca reclamantului, in acelasi termen de 3 luni, urmatoarele sume, care sa fie convertite in moneda nationala a statului parat la cursul de schimb valabil la data platii:
(i) 4.800 EUR (patru mii opt sute euro), plus orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit, pentru daune morale;
(ii) 1.100 EUR (una mie una suta euro), plus orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit, pentru cheltuieli de judecata;
c) ca, incepand de la expirarea termenului mentionat mai sus si pana la efectuarea platii, aceste sume sa se majoreze cu o dobanda simpla avand o rata egala cu cea a facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, valabila in aceasta perioada, majorata cu 3 puncte procentuale;
4. respinge cererea de reparatie echitabila in rest.