Autor:
Horatiu Sasu, jurist si economist, consultant in afaceri
Art. 35 alin. (1) C. muncii, modificat, arata ca „Orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiti sau la acelasi angajator, în baza unor contracte individuale de munca, beneficiind de salariul corespunzator pentru fiecare dintre acestea”.
Anterior acelasi alineat nu era prea limpede în parvinta posibilitatii de cumul la acelasi angajator.
Modificarea legislativa aduce o problema de interpretare a textului legal: se pot încheia doua contracte de munca pentru acelasi post? Dincolo de posibila obiectie cum ca situatia e ilogica, practica Inspectoratelor de munca este în sensul de a considera aceste contracte ca ilegale, argumentandu-se ca angajatorul urmareste sa ascunda efectuarea de ore suplimentare, neplatite cu spor de 75%-100% conform Codului muncii si, daca e cazul, Contractului colectiv de munca aplicabil. Este o conceptie care se apropie de lipsa cauzei ca si element esential al contractului (art. 948 C. civ.), însa e limpede ca „batalia” în instanta dintre angajator si ITM e interesanta (mai ales în conditiile în care nu avem cunostinta de vreo decizie a instantelor într-un astfel de caz).
Fara discutie, cumulul a doua contracte diferite nu ridica probleme, mai ales ca, si dupa modificarea Codului muncii, nu se mai vorbeste de cumulul de „functii diferite”, ci de faptul ca orice salariat „are dreptul de a munci la angajatori diferiti sau la acelasi angajator”.
Strict legal, nu vedem nicio problema, însa prevederea legala defectuos formulata redeschide discutii în genul: de ce un mecanic – bunaoara – poate avea doua contracte de munca, pentru activitatea de mecanic, la doi angajatori diferiti, dar nu poate avea doua contracte de munca de mecanic la acelasi angajator?
Mai multe detalii in Codul muncii republicat – modificarile aduse prin Legea nr. 40/2011. Comentarii si solutii, autor Horatiu Sasu, 256 pag., 34,90 lei.
Articole din aceeasi categorie: