Directorii executivi comit mai multe fraude, conform unui studiu global realizat de KPMG, care a evidentiat faptul ca directorii generali au fost implicati in 26% din cazurile de frauda analizate – fata de 11%% in cazul studiului similar efectuat in 2007.
Studiul „Cine este fraudatorul tipic?” analizeaza caracteristicile fraudelor pe baza a 348 de cazuri investigate de KPMG in 69 de tari.
Jimmy Helm, Partener KPMG, si coordonatorul echipei de Investigare a Fraudei din cadrul KPMG din Europa Centrala si de Est, comenteaza: „Cresterea implicarii directorilor executivi in cazuri de frauda este un semnal de alarma pentru companiile de pretutindeni. Efectele recesiunii economice asociate presiunilor pentru a atinge obiective de performanta pot crea o tensiune semnificativa in randul conducerii, rezultand in manipularea rezultatelor financiare”.
Studiul global a scos la iveala faptul ca fraudatorul „tipic” este barbat, cu varsta intre 36 si 45 de ani, lucreaza in cadrul departamentului financiar sau are un rol legat de partea financiara, este in companie de mai mult de 10 ani si detine o pozitie in conducerea executiva. Frecvent, acesti indivizi vor putea trece mai usor peste controalele interne si au acumulat un capital de incredere important. Ei sunt cei mai predispusi sa se implice in deturnare de fonduri sau frauda pe partea de achizitii.
Richard Perrin, Partener KPMG in Romania, in cadrul departamentului de Consultanta in afaceri, remarca faptul ca „in Romania, fraudatorul „tipic” lucreaza de obicei in cadrul departamentelor de achizitii sau vanzari. Departamentul financiar are de cele mai multe ori rolul de „politist” pentru aceste departamente. De asemenea, observam ca, in Europa de Est, aproximativ 89% din persoanele investigate erau angajate in companiile respective de mai mult de 3 ani (din care mai mult de jumatate erau angajati de mai mult de 6 ani) si 52% din fraude au durat mai mult de 3 ani inainte de a fi detectate”.
Fraudatorul „tipic” nu lucreaza singur
Studiul global indica faptul ca, in 61% din cazuri, fraudatorul a avut colaboratori fie din interiorul companiei, fie din afara sa. Cazurile din Europa de Est urmeaza aceasta tendinta cu 63%. Aceasta caracteristica este in continuare sustinuta de o analiza a cazurilor raportate in Romania, avand ca rezultat condamnari, care indica faptul ca in mai mult de 50% din cazuri a existat complicitate.
Semnalele de avertizare sunt ignorate
Studiul a relevat de asemenea ca semnalele de avertizare, cum ar fi un angajat care isi ia foarte rar vacanta sau al carui stil de viata pare excesiv comparativ cu veniturile, sunt de obicei ignorate de catre companii. Doar 6% din cazurile de frauda din studiul aferent anului 2011, au avut indicii initiale care au fost investigate, comparativ cu aproape 24% in 2007 – ceea ce reprezinta o scadere semnificativa. In Europa de Est, pozitia este ceva mai buna, aproximativ 11% din indicii fiind luate in considerare. Totusi, 43% din semnalele de avertizare nu au fost luate in considerare in Europa de Est: procent mai scazut decat media globala de 56% si comparabil cu media pe 2007 de 45%.
Michael Peer, Partener KPMG, in cadrul departamentului de Investigare a fraudei din CEE, comenteaza: „Este surprinzator ca in continuare companiile ignora semnalele de avertizare, mai ales in contextul recesiunii. In timp ce initiativele de reducere a costurilor asociate cu recesiunea au avut rolul lor, astfel de reduceri de costuri ar putea prezenta o falsa economie. Fraudatorul vede oportunitati pentru valorificarea lipsei de performanta a sistemelor de aparare ale companiilor. Companiile trebuie sa fie vigilente mai multe ca niciodata”.
In 46% din cazurile investigate in Europa de Est, nu au existat semnale de avertizare. Acest fapt este in concordanta cu media globala de 44%. Michael Peer mentioneaza: „78% din cazurile analizate in Europa de Est au aratat ca lipsa de eficienta a controalelor interne a favorizat comiterea fraudei. Acesta, impreuna cu faptul ca mai mult de jumatate din fraudele investigate in Europa de Est au durat mai mult de 3 ani inainte de detectare, subliniaza fie existenta unor controale interne inadecvate, fie faptul ca aceste controale nu au fost revizuite si actualizate ca sa poata face fata amenintarilor noi. Acest fapt arata nevoia estimarii regulate a riscului de frauda ca parte a unei evaluari mai ample a riscului operational de evaluare a strategiei”.
Comunicarea fraudei
Media globala indica faptul ca 23% din fraudele detectate au fost raportate public si 46% au fost comunicate intern. In Europa de Est, mai putin de 30% din incidentele de frauda au fost raportate intern si doar 11% au fost raportate extern – doar in India au fost mai putine cazuri raportate. Raportarea completa catre autoritati a avut loc doar in 2% din cazurile din Europa de Est, comparative cu media globala de 13%.
Actiunile disciplinare au fost cel mai intalnit raspuns la cazurile de frauda din Europa de Est. Astfel de actiuni au fost luate in 33% din cazuri, iar in 24% din cazuri angajatii au demisionat. Totusi, actiuni judiciare au fost intreprinse in 17% din cazuri, iar in 2% s-a incercat recuperarea prejudiciului in instante civile.
Jimmy Helm comenteaza: „Aceste concluzii sugereaza faptul ca nu se iau in considerare de catre companii oportunitatile de utilizare a lectiilor invatate sau de instituire a unei culturi corporatiste cu zero toleranta fata de frauda. Comunicarea eficienta a unui incident de frauda ofera oportunitatea de a transmite organizatiei si partenerilor de afaceri un mesaj clar ca frauda nu va fi tolerata. O alta consecinta a esecului de a lua masuri serioase impotriva faptuitorului este faptul ca fraudatorul este capabil sa se angajeze la o alta companie cu reputatia intacta”.
Richard Perrin concluzioneaza: „Necesitatea unui mediu de control puternic nu a fost niciodata mai mare pentru companiile din Romania. Prin adoptarea de masuri pentru a preveni sau detecta frauda in stadiu incipient, companiile pot limita oportunitatile pe care le ofera unui posibil fraudator. In timp ce multi fraudatori folosesc tehnologie sofisticata sa comita faptele, de cele mai multe ori frauda ramane destul de simpla.
Provocarea este cum sa vezi prin deghizarea in „normalitate” a fraudatorului, imbunatatirea prevenirii si detectarii fraudei, precum si raspunsul mai des si mai rapid la semnalele de avertizare”.
Sursa:
Alte articole pe aceeasi tema: