În Monitorul Oficial nr. 257 din 6 aprilie a.c. a fost publicată Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2 din 15 februarie 2016 prin care Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizările formulate de Curtea de Apel Constanța – Secția I civilă în dosarele nr. 4.027/118/2014 și nr. 5.854/118/2014 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare a dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată prin Legea nr. 182/2012, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, sub aspectul determinării momentului de la care salariile personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor și a celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, precum și din cele aflate în coordonarea prim-ministrului și cele aflate sub controlul Parlamentului, se stabilesc potrivit anexei nr. VIII la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, denumită, în continuare Legea nr. 284/2010:

– de la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 19/2012 (18 mai 2012) sau

– de la data expirării perioadei de valabilitate prevăzută în contractul colectiv de muncă aflat în derulare la momentul intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 19/2012 sau

– de la data expirării perioadei de valabilitate a contractului colectiv de muncă prelungit printr-un act adițional încheiat după data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 19/2012.