În Monitorul Oficial nr. 1024 din 27 decembrie a.c. a fost publicată Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 21 din 6 noiembrie 2017 prin care Completul competent să judece recursul în interesul legii a soluţionat sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la încadrarea juridică a faptei de evidenţiere, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, în ipoteza înregistrării unor facturi fiscale şi chitanţe de plată întocmite în fals în numele unor societăţi comerciale care nu recunosc tranzacţiile sau care au avut în perioada funcţionării comportamentul fiscal asemănător societăţilor comerciale tip „fantomă”, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale; respectiv cu privire la raportul dintre infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. с) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare (denumită în continuare Legea nr 241/2005) şi infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, prevăzute de art. 322 şi art. 323 din Codul penal.