„În această nouă viziune legislativă, am relevat că, în actualul context socio-economic, alături de caracterul reparatoriu şi cel preventiv, de avangardă, al răspunderii, pentru a anticipa şi în acest mod a evita potențiale prejudicii viitoare, care, chiar dacă nu pot fi certe, având în vedere principiul precauției, se impune luarea unor măsuri de preîntâmpinare sau măcar reducerea riscurilor ce pun în pericol viața, sănătatea oamenilor şi mediului înconjurător. Așadar admiterea existentei unei răspunderi civile preventive, ce nu are un prejudiciu cert, alături de cea cu caracter reparatoriu, impune lărgirea orizontului în ce privește definirea, în acest nou context, a răspunderii civile, o nouă arhitectură a acestei răspunderi, în ce privește funcția de sancțiune, reparație şi prevenție. Am reliefat că un nou fundament al răspunderii bazat pe principiul precauţiei impune o interpretare diferită de cea tradiţională în ce privește reparaţia unui prejudiciu deja produs, sau prevenirea unor prejudicii grave, încă neproduse, dar posibile şi care impun acţiuni conjugate ale cetăţenilor şi autorităţilor publice, idee novatoare care marchează un moment decisiv în evoluţia acestei instituţii juridice, generând declinul răspunderii individuale şi consolidarea unei răspunderi colective, prin stabilirea cadrului legal în care este despăgubită victima chiar de către alte persoane decât cei care a cauzat prejudiciul.”

prof. Ioan Adam