In lipsa unui certificat de rezidenta fiscala eliberat de autoritatea fiscala competenta a statului de rezidenta, care sa corespunda cerintelor de fond si forma impuse de normele de aplicare a Codului de procedura fiscala roman, nerezidentii care obtin venituri in Romania nu pot invoca prevederile conventiei de evitare a dublei impuneri incheiata intre Romania si presupusul stat de rezidenta, impozitarea veniturilor urmand a fi realizata prin aplicarea cotei de 16 %, potrivit dispozitiilor art. 113 -116 din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal.

I.C.C.J,  Sectia contencios administrativ si fiscal, Decizia nr.749 din 11 februarie 2010

Reclamanta SC”OR”SRL a chemat in judecata Agentia Nationala de Administrare Fiscala – Directia Generala a Finantelor Publice  solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna anularea Deciziei nr.114/31.12.2008 emisa de parata si a deciziei de impunere nr.1204/6996 din 21 octombrie 2008, privind obligatiile fiscale suplimentare de plata; stabilite prin Raportul de inspectie fiscala nr.69996/21 octombrie 2008 si restituirea sumei de 604.405 RON.

            In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca prin raportul de inspectie fiscala din 17 octombrie 2008  in conformitate cu art.116 alin.2 si 5 din Legeanr.571/2003 privind Codul fiscal, a fost calculat impozitul pe veniturile nerezidentilor, in suma de 469.77 lei prin  aplicarea cotei de impozitare de 16% asupra veniturilor brute, utilizand cursul de schimb stabilit de BNR la data platii veniturilor catre nerezidenti, iar pentru nerespectarea prevederilor legale privind achitarea impozitului pe veniturile nerezidentilor, la control au fost calculate majorari de intarziere de 134.630 lei.

            Reclamanta a mai aratat ca la data incheierii raportului de inspectie fiscala a atentionat reprezentantii Agentiei Nationale de Administrare Fiscala – Directia Generala a Finantelor Publice  Prahova ca SC”O LLC” este persoana rezidenta din punct de vedere al Codului fiscal avand sediul in SUA si a solicitat amanarea finalizarii actului 2-3 zile pentru a depune certificatul de rezidenta insa parata nu a dat curs acestei solicitari si a emis decizia de impunere nr.1204/69996/21.X.2008 ce a fost contestata in caile de atac.

            Curtea de Apel Ploiesti Sectia comerciala,  de contencios administrativ si fiscal , prin sentinta nr.126 din 29 iunie 2009 a respins ca nefondata actiunea formulata de reclamanta SC”OR”SRL.

            Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut, in esenta, ca in cauza nu exista certificat de rezidenta fiscala sau mai exact pretinsul certificat de rezidenta fiscala este un document eliberat de un stat din SUA care nu indeplineste conditiile impuse de Normele metodologice emise in aplicarea Codului fiscal si, ca atare, nu poate produce efecte juridice.

            De asemenea, s-a statuat ca nefiind dovedita rezidenta, impozitarea veniturilor constand in comisioane obtinute  din Romania, de  firma O LLC se realizeaza in Romania, ca tara sursa a veniturilor, prin aplicarea cotei de 16%, conform Codului fiscal, astfel ca este neintemeiata actiunea.

            Impotriva acestei sentinte, a declarat recurs reclamanta, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie invocand ca temei legal dispozitiile art.304 pct.7 si 9 din Codul de procedura civila.

            Prin cererea de recurs, recurenta-reclamanta a adus, in esenta, urmatoarele critici sentintei atacate:

            In mod eronat instanta de fond a apreciat ca in cauza nu a fost facuta dovada existentei  unui certificat de rezidenta fiscala care sa satisfaca conditiile impuse de Normele metodologice emise in aplicarea Codului fiscal.

            Recurenta sustine ca prin aceasta apreciere s-au incalcat Conventia Internationala de Reciprocitate incheiata intre Romania si Statele Unite, conform Decretului nr.238/23.XII.1974, cu atat mai mult cu cat Normele Metodologice nu au existat la data incheierii conventiei.

            Se precizeaza ca nu exista o unitate de formular tipizat care sa ateste starea de rezidenta, astfel ca in mod gresit nu a fost retinut ca valabil certificatul de rezidenta in traducere legalizata depus la dosar si cel de infiintare al SC”O LLC Delaware”, care fac dovada ca aceasta societate nu are sediul in Cipru.

            Inalta Curte de Casatie si Justitie examinand sentinta atacata prin prisma criticilor invocate, a inscrisurilor ce se afla la dosarul cauzei, cat si sub toate aspectele, potrivit art.304¹ din Codul de procedura civila, apreciaza ca recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse.

            Situatia prevazuta de art.304 pct.7 din Codul de procedura civila  nu poate fi retinuta intrucat sentinta recurata cuprinde  toate mentiunile prevazute de art.261 alin.1 din Codul de procedura civila.

 De asemenea, in cauza nu sunt incidente, nici dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila.

            Astfel cum rezulta din inscrisurile de la dosarul cauzei, in perioada 2007-2008, recurenta-reclamanta  SC”OR”SRL a achitat, in baza contractului de mandat comercial nr.1/3.01.2006 si a facturilor emise catre SC O LLC, suma totala de 715 000 Euro, reprezentand comisioane pentru intermediere comerciala, astfel cum sunt definite de art.7 alin.1 pct.9 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.

            Din ordinele de plata si extrasele de cont de la dosarul cauzei rezulta ca sumele de bani au fost, in fapt, virate in Cipru si nu in SUA, fapt necontestat.

            Instanta de recurs constata din inscrisurile ce se afla la dosar ca  societatea careia i-au fost platite  sumele de bani nu prezinta elementele de identificare ale firmei inscrise si inregistrate in Statul Delaware,  astfel cum rezulta din actul de infiintare.

            Prin urmare, se retine ca nu exista dovezi ca firma careia i-au fost platite veniturile din comisioane este aceeasi cu cea despre care recurenta sustine ca este rezidenta fiscal in Statul Delaware SUA, astfel ca nu se impune aplicarea Conventiei dintre Romania si SUA, privind evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale, ratificata prin Decretul nr.238/1974.

            De asemenea, certificatul de rezidenta fiscala de care se prevaleaza recurenta nu prezinta suficiente elemente de identificare a societatii despre care se arata ca are rezidenta fiscala in Statul Delaware si i-a fost facuta plata pentru a fi apreciat ca atare in cauza de fata, si nici mentiunea expresa ca societatea a fost rezidenta fiscal in SUA in perioada 2007-2008.

            In consecinta, nu a fost dovedita rezidenta fiscala, astfel ca sunt corecte cele retinute de instanta de fond, in ceea ce priveste legalitatea actelor contestate in raport de dispozitiile art.113,114, 115 alin.1 lit.f, si art.116 alin.1,2, lit.c, art.118 din Legea nr.571/2003, privind Codul fiscal. Potrivit acestor prevederi legale, in lipsa unui certificat de rezidenta fiscala eliberat de autoritatea fiscala competenta a statului de rezidenta, nerezidentii care obtin venituri din Romania, in speta venituri din comisioane, au obligatia de a plati impozit pe veniturile obtinute din Romania de nerezidenti, in cota de 16% aplicata asupra veniturilor brute obtinute iar calcularea, retinerea si virarea de catre platitorii de venituri, respectiv de recurenta-reclamanta din cauza de fata.

            Deci nefiind facuta dovada rezidentei fiscale in sensul art.3 lit.b, cu referire la  impozitele supuse Conventiei mentionate, ratificata prin Decretul nr.238/1974, este  nefondata critica recurentei referitoare la incalcarea acestei conventii si implicit gresita aplicare a dispozitiilor incidente in speta din Codul fiscal si Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, privind Codul fiscal.

            In raport de cele retinute, recursul formulat a fost respins ca nefondat.

Articole din aceeasi categorie:

1. ANAF: Cererea de certificat digital poate fi depusa la oricare unitate fiscala
2. „Articolele 43 CE si 48 CE – Legislatie fiscala – Impozit pe profit – Unitate fiscala compusa dintr o societate mama rezidenta si una sau mai multe filiale rezidente – Prelevarea impozitului pe profit de la societatea mama – Excluderea filialelor nerezidente” HOTARAREA CURTII DE JUSTITIE A COMUNITATII EUROPENE (Camera a doua) 25 februarie 2010
3. Modificarea Procedurii si conditiilor de inregistrare a operatorilor economici care comercializeaza in sistem angro sau en detail produsele energetice prevazute la art. 175 alin. (3) lit. a)-e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal