Actele normative în vigoare la data înmatriculării reclamanţilor nu conţineau dispoziţii exprese cu privire la forma de învăţământ (zi, seral, frecvenţă redusă, la distanţă) pentru specializările acreditate/ autorizate, aşa încât domeniul respectiv a rămas la competenţa de reglementare a fiecărei instituţii superioare de învăţământ, în considerarea autonomiei universitare, cum a fost şi cazul Universităţii „Spiru Haret” Bucureşti, care a procedat în consecinţă.