Curierul Judiciar nr. 11/2011

Va anuntam aparitia numarului de Noiembrie al Revistei Curierul Judiciar. Nr. pagini: 60 (561-620)
  1. A aparut Curierul Judiciar nr. 11/2011
  2. Curierul Judiciar nr. 1/2011
  3. Curierul Judiciar nr. 6/2011

Catalin Predoiu: Programul CSM privind volumul optim de activitate din instante trebuie modificat urgent

Marti, 24 ianuarie, ministrul Justitiei, Catalin Predoiu, a declarat ca programul adoptat de Consiliul Superior al Magistraturii in 2009 privind volumul optim de activitate din instante este conceput gresit si trebuie modificat urgent.
  1. Catalin Predoiu: CSM si fiecare magistrat in parte trebuie sa isi asume hotarat reformele
  2. Catalin Predoiu: Eticheta de tara corupta nu mai trebuie sa fie asociata Romaniei
  3. Catalin Predoiu: Celelalte coduri trebuie sa intre in vigoare pana in 2012
  4. Catalin Predoiu: nu exista nicio legatura intre programul Schengen si MCV

Motive de recurs aduse de Legea nr. 202/2010

Prin modificarea art. 304 pct. 3 C.proc.civ. prin Legea privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor nr. 202/2010 se clarifica in mod expres faptul ca doar incalcarea competentei de ordine publica a unei alte instante, invocata in conditiile legii, constituie un motiv de recurs (art. I pct. 29 din Lege).

Lidia Barac: Legea “Micii Reforme” asigura implementarea cu succes a viitoarelor Coduri

Secretarul de Stat in Ministerul Justitiei, Lidia Barac, a primit marti, 17 mai 2011, delegatia condusa de Raportorul Special ONU, Gabriela K. Knaul de Albuquerque e Silva. Discutiile s-au axat pe prezentarea celor mai importante aspecte a Legii „Micii Reforme”, lege care, in opinia Secretarului de Stat reprezinta "o punte” care asigura implementarea cu succes a viitoarelor Coduri ale Romaniei.

Intrarea in vigoare a noilor Coduri – care este miza ascunsa?

Filosofia, dar si intentia dlui. ministru Predoiu - in anul de gratie 2009 - in ceea ce priveste noile Coduri, era aceea de a intra in vigoare impreuna, adica noul cod civil cu procedura civila si, evident, acelasi lucru in materie penala. In fine, acest lucru nu prea are de-a face cu filozofia, ci mai degraba cu bunul simt juridic care spune ca nu poti avea norme substantiale noi fara norme procedurale adecvate.

Tematica vasta pentru orice examen!

Comandă Drept penal. Partea generală. Partea specială. Ediţia 2 şi Procedura penală. Partea generală. Partea specială pentru a avea acces la o tematică cât mai mai vastă pentru orice examen!

Drept penal. Partea generală. Partea specială
Ediţia 2

Actualizat – „MICA REFORMĂ”!

Ediţia a II-a a lucrării păstrează stilul clar, concis, dar exhaustiv al primei ediţii, şi aduce explicaţii suplimentare unor instituţii deja existente, dar şi instituţii şi infracţiuni noi, acoperind astfel întreaga tematică solicitată la examenele de licenţă, admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, în magistratură sau avocatură, promovare în funcţii de execuţie a magistraţilor, la examenul de capacitate al magistraţilor stagiari, respectiv definitivat al avocaţilor stagiari.
O carte indispensabila pentru studenţi, dar şi pentru practicieni, a doua ediţie oferă peste 100 de soluţii jurisprudenţiale noi, dar şi comentarii suplimentare ale unor soluţii ale practicii judiciare; totodată, lucrarea prezintă avantajul unei actualizări prin raportare la ultima legislaţie în vigoare, incluzând şi modificările aduse prin Legea nr. 202/2010 („Mica reformă”).
Lucrarea este deosebit de utilă prin prisma structurii sale celor care se pregătesc pentru examenele mai sus amintite, sistematizând într-o manieră simplă şi practică opiniile şi soluţiile concordante în materie penală. Toate acestea sunt însoţite şi exemplificate prin jurisprudenţa relevantă în materie, la rândul ei riguros selecţionată şi inserată în cadrul comentariului. În plus, autorul, membru a numeroase comisii de elaborare a subiectelor la examenele de admitere în magistratură sau promovare în funcţii de execuţie a magistraţilor, vă propune peste 150 de grile pentru verificarea cunoştinţelor astfel dobândite.

Procedură penală. Partea generală. Partea specială

Actualizat “MICA REFORMĂ”!

Lucrarea reprezinta o analiza structurata si sistematizata a principalelor institutii de drept procesual penal, fiind avuta in vedere tematica solicitata la examenele de licenta, admitere in magistratura sau avocatura, de promovare in functii de executie a magistratilor, sau la examenul de capacitate al magistratilor stagiari, respectiv de definitivat al avocatilor stagiari.

La elaborarea lucrarii au fost luate in considerare si ultimele modificari ale Codului de procedura penala aduse prin Legea nr. 177/2010 si prin Legea nr. 202/2010 („Mica Reforma”).

Pe langa opiniile teoretice, sunt prezentate cele mai relevante solutii pronuntate de instantele romane de-a lungul timpului cu privire la institutiile studiate.

In esenta lucrarea urmareste sistematizarea si sintetizarea opiniilor sau solutiilor concordante exprimate in literatura de specialitate romana si straina in materie procesual penala, adica ceea ce ramane in bagajul de cunostinte al cititorului dupa lecturarea miilor de pagini de doctrina si jurisprudenta.

Autorul, membru a numeroase comisii de elaborare a subiectelor la examenele de admitere in magistratura sau promovare in functii de executie a magistratilor, propune, de asemenea, peste 100 de grile pentru verificarea cunostintelor in domeniul procedurii penale.

Despre modificarile aduse Codului penal prin Legea nr. 202/2010

Prof. univ. dr. Valerian Cioclei

Judecand prin prisma modificarilor aduse Codului penal se poate afirma ca Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, isi merita „renumele” de mica reforma, cel putin din punct de vedere cantitativ. Este de observat in acest sens ca art. XX din legea mentionata opereaza doar trei interventii asupra Codului penal:

1. La art. 18¹ alin. (2) si (3) se modifica;

2. Dupa art. 74 se introduce un nou articol, art. 74¹;

3. La art. 184, dupa alin. (5) se introduce un nou alineat, alin. (6).

Desi reduse ca numar, modificarile mentionate au un impact considerabil in materie penala si, deja, au ridicat unele probleme de interpretare, ce vor fi prezentate punctual in cele ce urmeaza.

Modificari cu privire la art. 18¹ alin. (2) si (3) C.pen.

La art. 18¹ alin. (2) C.pen. textul de lege a fost completat dupa cum urmeaza: „La stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce si de persoana si conduita faptuitorului, daca este cunoscut”.

Aceasta completare a textului prin sintagma, daca este cunoscut, cu referire la faptuitor, are ca scop evident sa ofere procurorului posibilitatea de a dispune neinceperea urmaririi penale in rem, in situatia in care se apreciaza ca fapta nu prezinta pericolul social concret al unei infractiuni, chiar daca faptuitorul nu este cunoscut.

La art. 18¹ alin. (3) textul a fost modificat dupa cum urmeaza: „in cazul faptelor prevazute in prezentul articol, procurorul sau instanta poate aplica (in loc de aplica, n.a.) una dintre sanctiunile cu caracter administrativ prevazute la art. 91” (adica: mustrarea, mustrarea cu avertisment, amenda de la 100 la 1.000 lei).

Aceasta modificare este, in primul rand, o consecinta logica a completarii alin. (2). in cazul in care se dispune NUP, autorul nefiind cunoscut, evident ca nu se poate aplica vreo sanctiune. Din aceasta perspectiva, modificarea era, deci, obligatorie. in acelasi timp, insa, prin modificarea textului initial, aplicarea sanctiunii devine facultativa, in cazul in care faptuitorul este cunoscut.

Evident, ceea ce se poate discuta in legatura cu modificarile aduse art. 18¹ este posibilitatea de a aplica aceste dispozitii in cazul in care faptuitorul nu este cunoscut.
Asa cum este in prezent perceput si aplicat acest articol, aprecierea asupra faptei si faptuitorului pare indisolubila. Este greu de admis ca se poate evalua gravitatea concreta a faptei, fara sa se cunoasca persoana si conduita autorului. In plus, necunoasterea autorului duce si la diminuarea sau inlaturarea altor elemente de apreciere, dintre cele prevazute de text. Astfel, modul si mijloacele de savarsire a faptei, precum si imprejurarile in care fapta a fost comisa, pot ramane fara consistenta, daca autorul insusi este necunoscut. Scopul urmarit este sortit sa ramana si el necunoscut, in masura in care nu cunoastem faptuitorul.

O problema ce se poate ridica este legata de ipoteza in care, dupa ce se da solutia de neurmarire, faptuitorul este cunoscut, iar profilul acestuia nu ar fi tocmai potrivit cu solutia adoptata. Sigur, de principiu, nicio persoana nu este exclusa din start de la aplicarea dispozitiilor art. 18¹; inclusiv recidivistul poate beneficia de prevederile acestui articol. Totusi datele problemei se schimba si se pot pune unele intrebari: intr-o astfel de ipoteza, se poate reveni asupra solutiei? exista temeiuri legale pentru o astfel de revenire? ar fi ea justa, ori benefica? etc.
In fine, se poate pune problema daca aceste modificari se inscriu intr-adevar, sau nu, in scopul propus de legiuitor. Este vorba in acest caz despre o solutionare cu celeritate a proceselor sau este vorba mai degraba de o solutionare cu celeritate a dosarelor? Nuanta mi se pare importanta: a „scapa” de dosarele cu autor necunoscut, nu inseamna neaparat a solutiona raportul de conflict nascut prin comiterea unei fapte penale.

Dupa art. 74 C.pen. se introduce un nou articol art. 74¹

Art. 74¹. „In cazul savarsirii infractiunilor de gestiune frauduloasa, inselaciune, delapidare, abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, abuz in serviciu contra intereselor publice, abuz in serviciu in forma calificata si neglijenta in serviciu, prevazute in prezentul cod, ori a unor infractiuni economice prevazute in legi speciale, prin care s-a pricinuit o paguba, daca in cursul urmaririi penale sau al judecatii, pana la solutionarea cauzei in prima instanta, invinuitul sau inculpatul acopera integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevazute de lege pentru fapta savarsita se reduc la jumatate.
Daca prejudiciul cauzat si recuperat in aceleasi conditii este de pana la 100.000 de euro, in echivalentul monedei nationale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Daca prejudiciul cauzat si recuperat in aceleasi conditii este de pana la 50.000 de euro, in echivalentul monedei nationale, se aplica o sanctiune administrativa, care se inregistreaza in cazierul judiciar.
Dispozitiile prevazute la alin. (1) si (2) nu se aplica daca faptuitorul a mai savarsit o infractiune de acelasi gen, prevazuta de prezentul cod, intr-un interval de 5 ani de la comiterea faptei, pentru care a beneficiat de prevederile alin. (1) si (2)”.

O prima si serioasa problema ce se pune in legatura textul in sine este cea a constitutionalitatii. Se poate foarte bine sustine ca textul este neconstitutional prin invocarea acelorasi argumente care au stat la baza deciziilor Curtii Constitutionale cu privire neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 81 alin. (4) C.pen. si art. 86¹ alin. (4) C.pen. (in vechea formulare) privind suspendarea conditionata a executarii pedepsei, respectiv suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere. in esenta, Curtea Constitutionala a declarat neconstitutionale dispozitiile prin care aplicarea mijloacelor de individualizare a pedepselor mentionate sunt conditionate de repararea pagubei, deoarece, o astfel de conditionare „determina o discriminare pe criteriul averii” si, in plus, ii incalca inculpatului „dreptul la un proces echitabil care sa-i asigure posibilitatea de a dovedi in mod exact intinderea drepturilor si obligatiilor in cazul conflictului adus in justitie” .

O a doua problema este legata de natura juridica a dispozitiilor art. 74¹. Faptul ca articolul nu are o denumire marginala, nu numai ca se afla in contradictie flagranta cu tehnica de redactare a Codului, dar intretine si o stare de confuzie cu privire la natura juridica a dispozitiilor sale. Asezarea acestor dispozitii in Partea generala a Codului penal, in Sectiunea II. Circumstantele atenuante si agravante, din Capitolul V.

Individualizarea pedepselor, ar putea duce la concluzia ca suntem in prezenta unor circumstante generale de atenuare a pedepselor.
In opinia mea aceste dispozitii nu reprezinta circumstante atenuante, ci cauze de reducere a pedepsei – in primele doua ipoteze, respectiv o cauza de inlocuire a raspunderii penale – pentru ultima ipoteza. In privinta primelor doua ipoteze, se poate afirma ca, daca legiuitorul dorea ca aceste imprejurari sa constituie circumstante atenuante legale le plasa la art. 73 si le trata ca atare. Daca legiuitorul dorea ca aceste imprejurari sa reprezinte circumstante atenuante judiciare [desi ar fi fost o suprapunere cu art. 74 lit. b)] nu le stabilea caracter imperativ. Acestea sunt de fapt cauze legale de reducere a pedepsei si, in mod normal, ar fi trebuit inserate la articolul fiecarei infractiuni vizate, indiferent ca aceasta este prevazuta in partea speciala a Codului sau intr-o lege speciala. Ultima ipoteza este o cauza legala de inlocuire a raspunderii penale, corespondenta cu art. 90 C.pen. [lit. c)] fiind evidenta. in consecinta, masura nu va putea fi luata decat de instanta de judecata. Nu se poate face o paralela cu art. 18¹ din mai multe considerente, principalul fiind acela ca la art. 18¹, in configuratia actuala, aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ este facultativa, in timp ce la art. 74¹ este obligatorie.

O a treia problema se refera la sanctionarea tentativei. Textul nu face nicio referire la aceasta ipoteza. O posibila interpretare ar fi in sensul ca neexistand prejudiciu, tentativa este exclusa de la „beneficiul” art. 74¹. Cred ca o astfel de interpretare ar fi gresita. Ea ar conduce la o situatie evident inechitabila, mai mult, ar insemna o premiere a „perseverentei si performantei” infractionale. Cred ca legiuitorul ar fi trebuit sa se pronunte expres in legatura cu aceasta ipoteza. Cum nu a facut-o, cred ca singura interpretare rezonabila este aceea de a considera ca lipsa unui prejudiciu (lipsa inerenta tentativei) „echivaleaza” cu un prejudiciu sub 50.000 euro si atrage aceleasi consecinte.

O a patra problema se refera la sensul expresiei „infractiuni economice prevazute in legi speciale, prin care s-a pricinuit o paguba”. Este evident ca in acest caz avem de a face cu o norma imprevizibila si, din acest considerent, vulnerabila in raport cu jurisprudenta CEDO. Sfera notiunii de infractiuni economice este greu de delimitat. Singurul indiciu este cel referitor la existenta pagubei, ceea ce ar insemna ca este vorba de infractiuni ce au ca urmare imediata producerea unui prejudiciu. Delimitarea este cu atat mai dificila cu cat este greu de inteles de ce legiuitorul a exclus din aceasta categorie infractiunile economice din Codul penal (Titlul VIII, Infractiuni la regimul stabilit pentru anumite activitati economice, art. 295-302). Cred ca se impune o interventie rapida a legiuitorului care sa clarifice problema.

Ultima problema pe care o luam in discutie este aceea ca dispozitiile art. 74¹ modifica implicit variantele agravate, referitoare la consecintele deosebit de grave, ale unora dintre infractiunile la care acest nou articol face referire (inselaciune, delapidare, abuz si neglijenta in serviciu). Se ajunge la aceasta situatie deoarece paguba in valoare de 200.000 lei, stabilita pentru consecintele deosebit de grave (art. 146 C.pen.) este mult inferioara prejudiciului de 100.000 euro, la care se refera alin. (2) al art. 74¹. Astfel, asa cum pe buna dreptate s-a remarcat, deja, in doctrina, „crescand gravitatea faptei se reduce severitatea pedepsei” . Cred ca era necesara o mai atenta corelare intre dispozitiile cu privire la consecintele deosebit de grave si noile dispozitii introduse prin articolul in discutie.
Mai trebuie precizat ca modelul copiat de legiuitor pentru redactarea art. 74¹ este cel prevazut in art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale . in opinia mea, modelul ales este gresit deoarece ipotezele sunt, evident, total diferite.

La art. 184, dupa alin. (5) se introduce un nou alineat, alin. (6)

Art. 184 alin. (6). „Pentru faptele prevazute la alin. (2) si (4), impacarea partilor inlatura raspunderea penala”.

Noul alineat prevede o cauza de inlaturare a raspunderii penale, atat in ipoteza vatamarii corporale din culpa care a produs consecintele prevazute de art. 182 alin. (1) si (2) C.pen. [art. 184 alin. (2) C.pen.], cat si in ipoteza in care vatamarea corporala din culpa a produs aceleasi consecinte, dar a fost comisa in conditiile nerespectarii dispozitiilor legale sau masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii ori pentru indeplinirea unei anume activitati [art. 184 alin. (4) C.pen.].
Fata de alin. (1) si (3) ale art. 184, pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, in cazul alin. (2) si (4) urmarirea penala se efectueaza din oficiu, dar impacarea partilor inlatura raspunderea penala.
Solutia adoptata de legiuitor in acest caz este corecta, ea vine in sprijinul rezolvarii convenabile, in interesul partilor, a conflictului de drept creat. Aceasta noua dispozitie este convergenta cu scopul declarat al legii si se afla in acord cu solutiile legislative consacrate de Noul Cod penal.
In concluzie, modificarea art. 184 C.pen. este benefica, modificarea art. 18¹ este discutabila si va ridica o serie de probleme in practica, iar dispozitiile art. 74¹ prezinta serioase deficiente de fond si forma, putand fi contestata atat oportunitatea, cat si constitutionalitatea acestui articol.

Recomandari Editoriale

Codul penal si Codul de procedura penala (cu ultimele modificari aduse prin Mica reforma)

Drept penal. Partea speciala. Infractiuni contra persoanei (cu referiri la Noul Cod penal)

Drept penal. Partea speciala. Infractiuni contra patrimoniului (cu referiri la Noul Cod penal)

Critica ratiunii penale. Studii de criminologie juridica si drept penal

Alte articole pe aceeasi tema:

  1. Legile de punere în aplicare a Noului Cod civil şi a Noului Cod penal

Curierul Judiciar nr. 1/2011

CUPRINSUL Revistei (format PDF)

Editoral

Valerian Cioclei: Despre modificarile aduse Codului penal prin Legea nr. 202/2010

Curier legislativ decembrie 2010 – ianuarie 2011

Romania in fata CEDO

Vergu c. Romania
cu nota de Radu Chirita

  • Dreptul AFACERILOR

Jurisprudenta comentata

I.C.C.J., Sectia comerciala, Decizia nr. 2486/2010
Nota
de Drd. Dragos Calin

Dreptul actionarului minoritar de a intenta o actiune in raspundere in numele si pe seama societatii, chiar si impotriva actionarului majoritar, face pate din mijloacele legale de protectie a actionarilor minoritari impotriva deturnarii interesului social si a functionarii societatii in scopul satisfacerii intereselor majoritare.

Articole

Titlu: Desfasurarea de activitati economice in mod independent. Comparatie intre formele de organizare reglementate de O.U.G. nr. 44/2008
Autor
: Lector univ. dr. Andreea-Teodora Stanescu

Chiar daca sunt in mare parte asemanatoare, cele trei forme de organizare ce pot fi alese in vederea desfasurarii de activitati economice in mod independent (persoana fizica autorizata, intreprinderea individuala si intreprinderea familiala) prezinta si diferente semnificative sub aspecte importante, precum: varsta de la care o persoana poate sa acceada la desfasurarea de activitati economice in mod independent, dobandirea calitatii de comerciant, posibilitatea de a folosi forta de munca salariata, aplicarea procedurii insolventei etc.

  • Drept PRIVAT

Jurisprudenta comentata

I.C.C.J., Sectia civila si de proprietate intelectuala, Decizia nr. 4442/2009
Nota
de Lector univ. dr. Manuela Tabaras, Asis. univ. drd. Madalina Constantin

Desi Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in cauza Lupas si altii c. Romania, a statuat ca, prin respingerea actiunii in revendicare ca inadmisibila pe motiv ca aceasta nu a fost promovata de catre toti coproprietarii imobilului, s-a incalcat art. 6 din Conventie care garanteaza dreptul persoanelor interesate de a accede la o instanta de judecata, aceasta decizie nu trebuie interpretata in extenso in sensul ca s-ar aplica tuturor situatiilor in care actiunea in revendicare nu este promovata de toti proprietarii coindivizarii.
Altfel spus, din interpretarea jurisprudentei CEDO in materie, prin regula unanimitatii consacrata in jurisprudenta interna se urmareste protejarea tuturor coproprietarilor in materie, insa aceasta regula necesita a fi adaptata la specificul fiecarei spete, iar in situatii exceptionale, in care exista dificultati evidente cu privire la identificarea unora dintre coproprietari sau cand unul dintre coproprietari refuza a se alatura actiunii promovate de catre ceilalti, poate fi primita o astfel de actiune in revendicare, prin derogare de la regula unanimitatii.

Articole

Titlu: Liberalitatile reziduale in reglementarea art. 1001-1005 din Noul Cod civil
Autor
: Asist. univ. dr. Juanita Goicovici

Reglementarea expresa si relativ detaliata, in cuprinsul art. 1001-1005 Noul C.civ., a liberalitatilor reziduale, ca si precizarea legala explicita relativa la limitele atributului de dispozitie apartinand primului gratificat reprezinta unul din aspectele pozitive ale noii reglementari. Dincolo de eventualele discutii, unele putandu-se dovedi chiar prolifice, asupra pertinentei (ori, dimpotriva, asupra caracterului inadecvat al) inlaturarii in Noul Cod civil a prohibitiei substitutiilor fideicomisare – fara ca legiuitorul sa se fi ocupat, concomitent, de stabilirea cazurilor in care, intre anumite borne, aceasta si-ar putea justifica liceitatea (de pilda, in materia liberalitatilor facute descendentilor de prim grad, cu o substitutie in privinta descendentilor de gradul II) – consacrarea legala a limitelor liberalitatilor reziduale ramane, totusi, salutara.

  • Drept PUBLIC

Jurisprudenta comentata

Curtea Constitutionala, Decizia nr. 1431/2010 si Decizia nr. 1525/2010
Nota
de Prof. univ. dr. Dana Apostol Tofan

Curtea Constitutionala a constatat cu majoritate de voturi ca angajarea raspunderii de catre Guvern in fata Camerei Deputatilor si a Senatului, in temeiul art. 114 alin. (1) din Constitutie, asupra proiectului Legii educatiei nationale este neconstitutionala si a declansat un conflict juridic de natura constitutionala intre Guvern si Parlament, intrucat proiectul de lege se afla in proces de legiferare la Senat, in calitate de Camera decizionala.
Curtea Constitutionala a constatat cu majoritate de voturi ca exista un conflict juridic de natura constitutionala intre Guvern si Parlament, generat de refuzul Parlamentului de a dezbate motiunea de cenzura depusa de opozitia parlamentara, dezbatere care, odata declansata, tinand seama de prevederile Constitutiei, nu poate fi oprita.

Articole

Titlu: Constitutionalitatea recursului in interesul legii si a deciziilor pronuntate
Autor
: Lector univ. dr., Judecator Marius Andreescu

De lege ferenda, in perspectiva unei revizuiri a Constitutiei, sustinem propunerea sa se prevada competenta Curtii Constitutionale de a exercita controlul de constitutionalitate asupra deciziilor pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie in procedura recursului in interesul legii si asupra actelor juridice exceptate de la controlul judecatoresc.
Subiectii de drept care ar putea sesiza instanta constitutionala intr-o astfel de procedura pot fi: procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Avocatul Poporului si instantele judecatoresti.

  • Drept PENAL

Jurisprudenta comentata

Tribunalul Mures, Sectia penala, Decizia nr. 410/2008
Nota
de Procuror Cristian-Valentin Ştefan

1. Plangerea formulata in temeiul art. 2781 C.proc.pen. poate avea ca obiect, pe de o parte, numai acte ale procurorului de neurmarire sau de netrimitere in judecata si, pe de alta parte, numai acele acte de neurmarire sau de netrimitere in judecata neinfirmate in cadrul controlului ierarhic specific activitatii procurorului si neverificate (mentinute sau desfiintate) anterior printr-o hotarare judecatoreasca definitiva.
2. A motiva o hotarare judecatoreasca inseamna a arata argumentele pentru care de la o stare de fapt data, aplicand un anumit text de lege, se ajunge la o anumita solutie. A motiva presupune asadar a demonstra, prin utilizarea unei minime logici, juridice si formale, de ce, plecand de la niste date concrete existente, se ajunge, prin aplicarea unei norme juridice, la acea solutie.
Simpla afirmare a unei concluzii, fara indicarea datelor concrete (situatia de fapt) ce o fundamenteaza si fara indicarea in ce mod au fost stabilite acele date (pe baza pieselor dosarului), nu inseamna a motiva.
Motivarea corespunzatoare a unei hotarari judecatoresti permite ca solutia pronuntata sa se grefeze pe argumente de ordin obiectiv, si nu pe considerente de natura subiectiva, discretionara, ca partile implicate intr-o procedura judiciara sa isi formeze convingerea cu privire la legalitatea si temeinicia solutiei respective si ca instantele superioare sa realizeze unui control judiciar eficient.
3. Minuta hotararii judecatoresti pronuntate in procedura prevazuta de art. 2781 C.proc.pen. trebuie sa cuprinda, alaturi de dispozitia de admitere a plangerii, dispozitia de desfiintare a actului atacat si cea de trimitere a cauzei la procuror in vederea inceperii sau redeschiderii urmaririi penale.

Articole

Titlu: Consideratii referitoare la modificarile legislative aduse in materie penala si procesual penala prin Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor
Autor
: Judecator drd. Mihail Udroiu

Orice persoana care a fost condamnata in lipsa are dreptul de a formula o cerere intemeiata pe dispozitiile art. 5221 C.proc.pen. si art. 6 din Conventia europeana pentru a obtine rejudecarea cauzei sale. Ulterior, instanta sesizata trebuie sa dezbata admisibilitatea cererii de redeschidere a procedurii, analizand daca petentul condamnat a fost judecat in lipsa si nu a renuntat, voluntar si in mod neechivoc, la dreptul de a fi prezent in instanta si de a se apara.

Sinteze de jurisprudenta – noiembrie 2010

Curtea Constitutionala

Curtea Europeana a Drepturilor Omului

Curtea de Justitie a Uniunii Europene

Instante Penale Internationale

Elsa Bucuresti lanseaza o invitatie la o conferinta cu tema fiscalitatea, ce isi propune sa prezinte o viziune globala si pragmatica a acestui fenomen, care sa acopere macar partial, lacunele existente.

Alte articole pe aceeasi tema:

  1. A aparut Curierul Judiciar nr. 1/2011