Conform dispozitiilor art. 680 din Noul Cod de procedura civila, dreptul de acces al executorului judecatoresc in incaperile ce reprezinta domiciliul, resedinta sau sediul unor persoane, in vederea executarii bunurilor debitorului urmarit, se realizeaza diferit, dupa cum executarea silita priveste o hotarare judecatoresca sau un alt titlu executoriu:
Art. 680: « (1) In vederea executarii unei hotarari judecatoresti, executorul judecatoresc poate intra in incaperile ce reprezinta domiciliul, resedinta sau sediul unei persoane, precum si in orice alte locuri, cu consimtamantul acesteia, iar in caz de refuz, cu concursul fortei publice.
(2) In cazul altor titluri executorii decat hotararile judecatoresti, la cererea creditorului sau a executorului judecatoresc, depusa odata cu cererea de incuviintare a executarii silite ori pe cale separata, instanta competenta va autoriza intrarea in locurile mentionate la alin. (1). Instanta se pronunta, de urgenta, in camera de consiliu, cu citarea tertului care detine bunul, prin incheiere executorie care nu este supusa niciunei cai de atac. »
Instituirea a doua regimuri diferite pentru dreptul de acces al executorului judecatoresc este justificata de necesitatea respectarii dispozitiilor art. 27 din Constitutia Romaniei, potrivit carora patrunderea sau ramanerea in domiciliul sau in resedinta unei persoane, fara consimtamantul sau, poate fi efectuata, printre altele, doar pentru executarea unei hotarari judecatoresti. Astfel, in cazul executarilor incepute in baza altor titluri executorii decat hotararile judecatoresti s-a impus aceasta procedura, a autorizarii executorului judecatoresc, de catre instanta.
Cererea de autorizare se poate depune, la instanta de executare, de catre creditor sau de catre executorul judecatoresc, urmand a fi solutionata in regim de urgenta, cu citarea tertului ce detine bunul, prin incheiere executorie ce nu este supusa niciunei cai de atac.
Procedura autorizarii patrunderii a existat si in reglementarea anterioara, a Codului de procedura civila in vigoare de la 1865, fiind, din punctul nostru de vedere, mult mai aproape de realitatile practice a procedurii executionale. Astfel, potrivit art. 3841 alin. 2 din Codul de procedura civila anterior, cererea de autorizare se formula de executorul judecatoresc si sa solutiona in camera de consiliu, fara citarea partilor, prin incheiere executorie si irevocabila. Autorizarea patrunderii vizeaza accesul executorului la bunurile mobile ale debitorului, iar prin citarea respectivului tert acesta este pus in garda despre efectuarea executarii la domiciliul sau, avand posibilitatea foarte usoara sa mute locatia respectivelor bunuri, iar la termenul stabilit de executor efectiv sa nu se poata realiza recuperarea. Prin urmare, in opinia noastra, prin citarea tertului se goleste de continut urmarirea silita. Mai mult decat atat, procedura nu este contencioasa, deci tertul nu poate invoca aparari sau exceptii, opunandu-se la executare, ceea ce ne conduce la concluzia inutilitatii practice de citare a acestuia.
Nu in ultimul rand, aratam ca in urma intrarii in vigoare a Regulamentului (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, creditorul nu are posibilitatea de a indica instantei numele si domiciliul tertului ce detine bunul debitorului urmarit, chiar daca cunoaste locatia respectivului bun, fiindca nu poate in mod legal avea acces la datele cu caracter personal ale respectivului tert.
Asadar, consideram ca legiuitorul trebuie sa se aplece mai mult asupra acestor chestiuni, asigurand un cadru legal care sa asigure executorului judecatoresc parghiile necesare instrumentarii executarii silite in termen real, cu realizarea intereselor legale si legitime ale creditorilor.
consilier juridic Florin Bogdan Cernea